23 Iulie 2009   |   [3 comentarii]
Imaginea gagsterului clasic a supravietuit si, inca, fascineaza gratie caracterului sau ambivalent.

Pe de-o parte, superficialitatea eleganta si fetisizarea garderobei, care au creat un stil propriu, si, pe de alta parte, agresivitatea si violenta pe care le cultiva pentru a-si pastra statutul privilegiat.

La inceputul anilor '30, Codului Hayes a lasat necenzurate filme-cheie precum Little Caesar, cu Edward G. Robinson, The Public Enemy, cu James Cagney ?i Scarface, regizat de Haward Hawks, cu Paul Muni. Imigrantul sau micul talhar, in ciuda conditiilor sociale primare, opteaza pentru ascensiunea rapida si cu orice mijloace in varful societatilor obscure si inchise. Atentia pe care gangsterii o acorda felului in care apar in lume si stilul pe care si-l creeaza fetisizand hainele si accesoriile construiesc o proiectie imbunatatita a sinelui in care incepe sa creada: "Be somebody!".

Filmul noir american va deveni referinta pentru cinematografia franceza a anilor '50, '60, atunci cand, de pild?, Jean-Pierre Melville isi imbraca gangsterii in trenchcoat, costum italienesc si trilby, pe care si-l verifica obsesiv in oglinda, parca singura masura a autocontrolului. Mafiot marunt, ucigaa platit sau politist duplicitar, gangsterul este acum reflexiv, solitar si sumbru, un autist social. Jean-Paul Belmondo în A bout de souffle al lui Godard, desi ironic si critic fata de stereotipuri, perfectiunea aspectului, importanta hainelor si a banilor, are nevoie sa asimileze imaginea, gesturile si întreaga mitologie a gangsterului pentru a provoca realitatea.

În anii '90, gangsterul postmodern e un hibrid. Pe de-o parte, Goodfellas (1990) sau Casino (1995), ambele regizate de Martin Scorsese, relativizeaza codurile si parcurg istorii ale unor gangsteri "nouveaux riches", cu pretentii si ambitii similare stramosilor din anii '30, dar cu aparitii pestrite, intentii superficiale si accente de kitch. Idealul e distrus de o masculinitate suspect? iar "to be somebody" devine "to be anonymous". Pe de alta parte, intr-un fragmentarium de citate din filmele de gen, gangsterii lui Tarantino dezvaluie figuri si discursuri caricaturale si cu costume imprumutate de la Melville, au morga autentica de personaje noir, dar imaginea le este anihilata de neintelegeri si erori, mai mult sau mai putin hilare.



Ileana Bîrsan
Comentarii (3)
salvatore - 14 Septembrie 2009, 17:11
Comentariu vechea mafie va reincepei curand nu uitati istoria se repeta
Ileana - 18 August 2009, 16:45
Nu i-am bagat in seama pe cei din Gomorra pentru ca n-au nici in clin, nici in maneca, daca-mi dai voie, cu pretextul toalelor. Dimpotriva. Anti-fashion, anti-style. Insa, da, filmul intra in topul celor mai bune filme cu gangsteri, chiar daca atipici pentru marca Hollywood si fiii. Cum e cartea?
patrunjel - 18 August 2009, 15:57
Ce zici de gangsterii din 'Gomorra'? Care asculta muzica 'neomelodica' - echivalentul manelelor noastre - sunt scarbosi si violenti? Parca efectul de real e mai puternic decat la Scorsese. Desi am inteles ca unii din mafioti se imbraca, stilizeza etc. dupa filmele cu "mafioti", sau dupa Matrix etc. Zic si eu, ca un proaspat cititor al lui Roberto Saviano si spectator al filmului inspirat din carte.
Sigur nu cel mai bun film al lui Polansky, poveste prea pu?in interesant?, Ón fond, ?i final previzibil.
Ciocnirea culturilor e strict partea captivanta si savuroasa a peliculei, dealtfel transpunand o drama a unei familii dezbinate
CELE MAI CITITE ARTICOLE
Nu exista articole cu aceste conditii!
CELE MAI COMENTATE ARTICOLE
Nu exista articole cu aceste conditii!