13 Noiembrie 2009   |   [0 comentarii]

Filmul a aparut in anul: 2009
Intotdeauna mi-a placut post-apocalipsa. E ceva in post-apocalipsa care ma atrage, nu stiu, linistea, lipsa totala a aglomeratiei, pe acolo pe undeva.

Asa ca e usor de inteles de ce m-a atras imediat filmul care are acelasi nume cu cel pe care il avea cel mai inutil spital din Bucuresti, si anume numarul 9. In special dupa succesul pe care l-a avut scurt-metrajul cu acelasi nume din 2007.

De regula genul asta de filme urmeaza o poveste simpla, un nene se trezeste dintr-un somn adanc dupa un razboi intre oameni si masini (pe care oamenii nu l-au castigat) si dupa ceva aventuri printre gunoaie gaseste singura femeie ramasa pe lume (care e atat de buna incat nici in varianta aglomerata pre-apocalipsa n-ai gasi-o nici sa dai cu tunul), se cearta un pic cu ea, dupa care, oftand, usor nemultumiti, se apuca de refacut cu maxima placere specia umana. A, intre timp se lupta si inving masinile.

E, asta e foarte diferit, si nu spre rau. In primul rand nu sunt deloc oameni in el ceea ce e revigorant. Personajele principale sunt niste papusele voodoo facute din panza de sac, cu maini, picioare si cap, care vorbesc, se misca si gandesc. Povestea nu e teribil de originala, avem pe Dorel ala micu (numarul 9 adica) care are curaj cu caru, avem pe sefu care e un fricos imbecil dar bun politician (sa ii zicem Iliescu), il avem pe "Micutu" care e mare si cam cretin, si, bineinteles, versiunea din panza de sac a Larei Croft care se bate de parca ar fi o combinatie intre caratist, aikidoca, jedi, si Neo din Matrix.

Ala micu e si curios si bineinteles ca face ceva gresit si trezeste monstru' adica un fel de regina mama a masinilor, care seamana rau cu alea din Matrix si care stie sa faca alte masini. In esenta, au rupt-o in fericire, nu mai au nici o sansa. Regina Matrix se pune pe facut copii (masini mai mici) iar micul grup pe papusele se trezesc ca trebuie sa rezolve problema. Si o rezolva, daca va uitati la film o sa vedeti cum.

Parti bune 1. Animatia superba 2. Se termina bine. Mici simboluri ici-colo pentru oamenii mai sensibili (sufletul e important, de-astea).
Parti rele 1. Previzibil 2. Greu sa te identifici cu papusele voodoo (adica te doare'n cot ca mor). 3. Mai lasati-ma cu gagicile caratiste un pic, va rog mult.

Concluzie: Nu foarte rau. In sensul ca, nu l-as mai vedea o data dar nu am avut sentimentul ca mi s-a furat o ora din viata (desi mi s-a furat dar...). In principal datorita animatiei excelente si a atmosferei intunecate. Si imi place post-apocalipsa, nu v-am zis? 



Sorin Milutinovici
Comentarii (0)
Sigur nu cel mai bun film al lui Polansky, poveste prea pu?in interesant?, Ón fond, ?i final previzibil.
Ciocnirea culturilor e strict partea captivanta si savuroasa a peliculei, dealtfel transpunand o drama a unei familii dezbinate
CELE MAI CITITE ARTICOLE
Nu exista articole cu aceste conditii!
CELE MAI COMENTATE ARTICOLE
Nu exista articole cu aceste conditii!